Jimmy White a încheiat aseară cei şase ani fără titlu profesionist, după victoria clară în faţa scoţianul Graeme Dott. Meciul s-a disputat la Praga şi a fost finala World Series of Snooker, o competiţie destinată popularizării snookerului în afara Regatului Unit.

White, aflat în afara Top 50, trecuse în semifinală de John Higgins, liderul clasamentului mondial. Finala, disputată în sistemul cel mai bun din 9 jocuri, a început excelent pentru White. Dott nu a fost nici pe departe jucătorul care tocmai în bătuse pe Stephen Maguire în semifinală şi a pierdut primele trei jocuri.

Revenirea scoţianului a fost târzie, iar White a rămas calm şi a încheiat meciul în jocul opt, scor 5-3.

În acest sezon, Dott forţează revenirea în Top 16, care permite accesul direct la mai toate marile competiţii. Momentan, scoţianul este pe locul 23 în clasamentul mondial.

Marea dezamăgire a serii a fost numărul foarte mic de spectatori, mai mult de trei sferturi dintre scaune fiind libere.

Australianul Neil Robertson a câştigat, duminică seara, Marele Premiu de la Glasgow, Scoţia. În finală, adversar i-a fost un alt jucător din afara arhipelagului britanic, chinezul Ding Junhui.

După un început echilibrat de meci, cu egalitate la 2, 3 şi 4, Robertson s-a desprins în câştigător. Ding a fost bun la loviturile de distanţă, dar le-a greşit deseori pe cele de siguranţă. Ruptura s-a produs în jocul nouă, primul dintre cele cinci câştigate consecutiv de jucătorul de la Antipozi.

Totuşi, dincolo de scorul înregistrat, stă un detaliu interesant.
Finala de ieri este prima care se joacă între doi jucători din afara grupului Marea Britanie – Irlanda după aproape un sfert de secol. Ultima astfel de finală s-a jucat în 1985, când sud-africanul Silvino Francisco l-a învins pe canadianul Kirk Stevens în finala Open-ului Britanic.

Snookerul scoate bine capul în lume

Finala este văzută drept una care va contribui la dezvoltarea snookerului în lume. Eurosport a stat de vorbă cu doi dintre marii comentatori şi cunoscători ai fenomenului, Mike Hallett şi Joe Johnson.

Imediat după finala de ieri, ultimul spunea: “Este foarte important, din perspectiva popularizării snookerului în alte ţări. Ding este extraordinar pentru dezvoltarea jocului în China, dar Australia şi-a pierdut interesul pentru acest sport. Aşadar, orice realizare a lui Neil Robertson este mai mult decât benefică, deoarece poate contribui la rezolvarea problemei”.

După acest succes, australianul a devenit cel mai titrat jucător din afara teritoriului britanico-irlandez. La vârsta de 27 de ani, el are patru turnee câştigate. În acest clasament, evident neoficial, este urmat chiar de Ding, cu trei turnee. Chinezul, care a debutat în snookerului mare încă de la 17 ani, are acum 22 de ani.

DEZVOLTARE

China şi Thailanda, noile vedete

Dacă în urmă cu câţiva ani, clasamentul mondial al primilor 100 avea doar câţiva jucători din afara Marii Britanii şi Irlandei, lucrurile stau puţin altfel acum.

Deşi primele două locuri sunt ale britanicilor, Neil Robertson este pe trei şi promite multe în sezonul curent. În Top 10 este şi Ding, care ocupă locul 9. Marco Fu, din Hong Kong, este pe opt, iar al doilea chinez apare
pe 14 (Wenbo Liang).

În Top 100 sunt 15 jucători din afara insulei, cei mai mulţi din Thailanda şi China. Apariţii exotice sunt Robertson, maltezul Tony Drago (locul 68) şi belgianul Bjorn Haneveer (locul 75).

“Polonezii şi cehii sunt nebuni după snooker”

Scoţianul John Higgins, liderul clasamentului mondial, este unul dintre jucătorii care promovează expansiunea snookerului. În anii 1994/1995, Higgins a devenit primul adolescent care câştiga trei turnee de puncte într-un sezon.

Acum, peste ani, nu a uitat de tinerii jucători şi crede că snookerul ar trebui să fie un sport al întregii lumi. De aceea, a participat la numeroase turnee de popularizare a acestui sport, fiind surprins de dragostea pentru snooker arătată de danezi, germani sau polonezi.

Unul dintre starurile care îl ajută pe scoţian este englezul Mark Selby. “Am avut un meci în Germania şi numărul spectatorilor şi reacţia lor a fost fantastică. Cum ar fi dacă am avea un turneu de puncte aici? Şi nu e vorba doar de Germania. Polonezii şi cehii sunt nebuni după snooker”, a spus acesta.

La popularizare jocului contribuie enorm canalul Eurosport, care transmite toate competiţiile importante în numeroase ţări ale lumii.

Snooker în Germania – o nebunie

Canadianul care a ajuns campion mondial

Canadianul Cliff Thorburn este cel mai titrat “intrus” din snooker. El a cucerit titlul mondial în 1980 şi a reuşit de două ori în carieră break-ul maxim, de 147 de puncte. A fost lider mondial în sezonul 1981-1982.

Eddie Charlton este australianul de la care Robertson a preluat cu succes ştafeta. Charlton nu a câştigat niciun titlu de puncte, dar a fost al treilea jucător al lumii timp
de cinci sezoane, în anii ‘60 şi ‘70. La Campionatul Mondial, a fost de două ori semifinalist şi de opt ori sfertfinalist. El este singurul jucător din lume care a jucat finale de campionat mondial de snooker şi biliard. Din păcate pentru el, nu a triumfat în niciuna.

Sud-africanul Perrie Mans este un celebru jucător al anilor ‘70. În sezonul 1978-79, a fost al doilea cel mai bun jucător al lumii. Tatăl său Peter a fost şi el jucător de snooker, ajungând până în sferturile de finală la CM 1950.

Cliff Thorburn – break maxim în 1983

Englezul Ali Carter a revenit senzațional în finala Openului Galez la snooker, reușind să câștige, ieri, primul său titlu dintr-un turneu de puncte.

Carter, finalist al ediției 2008 a Campionatului Mondial, era condus cu 5-3 de către nord-irlandezul Joe Swail, la capătul primei sesiuni. Numai că au urmat șase jocuri la rând câștigate de englez în sesiunea de seară.

În semifinale, Carter trecuse de Anthony Hamilton, la capătul unui meci spectaculos, încheiat abia după un joc decisiv.

“Sunt foarte mulțumit că am reușit să câștig un turneu. Se spune că, după ce îl câștigi pe primul, vor veni mai multe. Sper să fie așa”, a spus Carter, în discursul de primire a trofeului.

Învingătorul a reușit două break-uri de peste 100 de puncte în finală (116 și 109). Carter a primit un premiu de aproximativ 40.000 de euro.

INFO

Openul Galez are loc an de an, începând din 1980. La început, era o competiție rezervată exclusiv jucătorilor galezi, dar a devenit în scurt timp un turneu internațional. În 1992, Open-ul era deja o competiție de puncte.

Interesant este că, din 1992, doar un galez a reușit să cucerească trofeul. Ce-i drept, a făcut-o de două ori. Mark Williams a câștigat titlurile din 1996 și 1999. Cele mai multe trofee au fost câștigate însă de scoțianul Stephen Hendry, învingător în 1992, 1997 și 1003. Singurul învingător din afara arhipelagului britanic este australianul Neil Robertson, căștigător în 2007.

Englezul Lee, care până nu demult era unul dintre jucatorii de top, a pierdut calificarea la Welsh Open, după ce a pierdut în ultimul tur al calificărilor în faţa lui Jamie Burnett.

Îndrăgitul Jimmy White ajunge şi el în faza finală a turneului de la Newport (16-22 februarie), după o victorie uluitoare în faţa iralndezului Ken Doherty, scor 5-0. Jimmy îşi cunoaşte chiar şi primul adversar: englezul Ali Carter, pilotul de profesie care traversează o perioadă fastă a carierei la masa de joc.

Bătrânul Steve Davis (51 de ani) s-a calificat şi el, după victoria în faţa lui Tom Ford şi va juca în primul tur al Openului cu Ronnie O’Sullivan, în meciul-vedeta al debutului de competiţie.

Ultimul tur de calificari. Rezultate

Stephen Lee 3-5 Jamie Burnett

Fergal O’Brien 5-1 Ricky Walden

Steve Davis 5-2 Tom Ford

Barry Hawkins 4-5 Paul Davies

Anthony Hamilton 5-3 Michael Holt

Michael Judge 5-2 Stuart Pettman 1

Ken Doherty 0-5 Jimmy White

Ian McCulloch 4-5 Mike Dunn

Dave Harold 5-1 Gerard Greene

Jamie Cope 3-5 Barry Pinches

Stuart Bingham 3-5 Ian Preece

Joe Swail 5-3 Marcus Campbell

Nigel Bond 4-5 Martin Gould

Învingătorii vor juca in primul tur al Open-ului.

Se anunta un meci de excepţie in ultimul tur preliminar pentru calificarea la Openul Tarii Galilor.

Englezul Jimmy White a trecut de Rary McLeod şi va juca pentru un loc pe tabloul principal al Openului Galez cu irlandezul Ken Doherty. In ciuda victoriei cu 5-2, White pare ieşit din mână, nereuşind break-uri mai mare de 60 de puncte în meciul cu McLeod.

White este un etern perdant. El a reuşit să ajungă de şase ori într-o finală de campionat mondial, dar niciodată nu a şi câştigat-o.

Într-un alt meci din calificari, Barry Pinches a câştigat meciul cu Judd Trump, scor 5-3, şi va juca meciul decisiv cu Jamie Cope. Pinches a învins cu stil, reuşind chiar şi un superb break de 136 de puncte.

Unul dintre cei mai iubiti jucatori din circuitul mondial profesionist, britanicul Jimmy White, a trecut cu greu de Rod Lawler, scor 5-4, in turul secund al calificarilor pentru Openul Tării Galilor.

In următorul tur, White se va intalni cu Rory McLeod, iar învingătorul va juca meciul decisiv pentru prezenta pe tabloul principal impotriva lui Ken Doherty.

Interesant ca, in meciul de miercuri, 04 februarie, White a revenit de la 0-4.

Surpriza zilei a fost insa Stephen Craigie, care l-a invins pe numarul 12 mondial, David Gray.

Rezultate, miercuri 04 februarie. Turul doi preliminar pentru Welsh Open:

Stuart Pettman (Anglia) – Stefan Mazrocis (Olanda) 5-0

David Roe (Anglia) – Vincent Muldoon (Irlanda) 5-3

Paul Davies (Tara Galilor) – Patrick Wallace (Iralnda N) 5-1

Paul Davies (Tara Galilor) – Patrick Wallace (Irlanda N) 5-1

Stephen Craigie (Anglia) – David Gray (Anglia) 5-2

Joe Delaney (Irlanda) – Lee Spick (Anglia) 5-3

Robert Milkins (Anglia) – Wayne Cooper (Anglia) 5-3

Jimmy White (Anglia) – Rod Lawler (Anglia) 5-4

Barry Pinches (Anglia) – Jin Long (China) 5-3

Dupa ce iubitorii de snooker au putut urmări Masters-ul, desfăşurat între 10 si 17 ianuarie şi câştigat de Ronnie O’Sullivan, următoarea competiţie din circuitul mondial profesionist este Openul Tării Galilor.

Iata competitiile ramase din sezonul 2008-2009:

15-21 februarie Openul Tării Galilor (Welsh Open)
29 martie – 4 aprilie Openul Chinei (China Open)
17 aprilie – 03 mai Campionatul Mondial de Snooker (World Championship)

După finalul CM, snookerul profesionist dispare din arena până pe 23 august, cand sezonul 2009-2010 debutează cu Trofeul Irlandei de Nord (Northern Ireland Trophy).

“Blog de snooker” este primul pas dintr-un proiect care doreste popularizarea snookerului in Romania.  Zilnic, veti gasi pe site ultimele stiri din snookerul profesionist dar si din cel amator, ca cel din Romania.

Pentru a stii unde poti juca snooker, vezi lista.

Ronnie O’Sullivan este noul campion mondial la snooker, după o finală câştigată lejer în faţa lui Alister Carter, surpriza actualei ediţii.

Steve Davis s-a grăbit să îl compare pe Ronnie cu Roger Federer. Frumoase vorbe, dar parcă lipsite de acoperire. Nu l-am văzut niciodată pe Federer spunând că nu mai are motivaţie de a câştiga. Chiar şi în turnee pe care le-a câştigat de 4-5 ori, Federer revine şi anii următori cu imensă dorinţă de victorie.

Imediat după câştigarea finalei, Ronnie a dat de înţeles că ar putea să se retragă. “Sunt campion mondial, numărul unu mondial şi campionul Marii Britanii. Ce aş mai putea dori de la acest sport?”, s-a întrebat Ronnie. E simplu: admiraţia fanilor.

La masă, Ronnie seamănă cu Roger-ul de pe teren. Dar doar atât.

CM de snooker, finala: Ronnie O’Sullivan – Alister Carter 18 – 8

Alister Carter şi Joe Perry, surprizele actualului CM de snooker, au oferit o semifinală superbă, decisă abia după 32 de jocuri disputate.

Perry a început mai bine partida, conducând cu 3-1 şi 5-2, Carter a revenit şi a preluat conducerea pentru ca Perry să revină din nou. De la 12-12, s-a mers cap la cap până la 15-15, pentru ca mai apoi Carter să reuşescă desprinderea decisivă.

Finala, Ronnie O’Sullivan – Alister Carter, îl are ca favorit cert pe primul, care beneficiază şi de avantajul unei zile în plus de pauză, după victoria lejeră în faţa lui Stephen Hendry.

CM de Snooker, semifinale:

Ronnie O’Sullivan – Stephen Hendry 17 – 6
Alister Carter – Joe Perry 17 – 15

Semifinala Hendry – O’Sullivan se dorea a fi o lupta între doi campioni. A fost însă doar o luptă între un fost campion şi un rege al momentului.

Deşi a greşit enorm în primele jocuri, O’Sullivan şi-a revenit rapid şi a reuşit să câştige 11 jocuri la rând în faţa unui septuplu campion mondial.

Astfel, dacă la un moment dat Hendry conducea cu 4 – 1, după 16 jocuri tabela din teatrul “Crucible” arăta un uluitor 4 – 12.

Apus de soare pentru un mare campion, poate cel mai mare pe care l-a avut snookerul. Dar şi un mare om, valoare pe care Ronnie nu o poate revendica.

Unul dintre cele 8 break-uri maxime reuşite de Stephen Hendry într-un turneu oficial:

CM de Snooker, semifinale: Ronnie O’Sullivan – Stephen Hendry 17 – 6 Alister Carter – Joe Perry 17 – 15